O linguriță de viață, vă rog!

Cu o fărâmă de soare pe iris

și din colțul gurii curgându-mi picături de întuneric

așa m-a cuprins gândul la bolnavul

din ambulanța ce tocmai intra în curtea spitalului.

Și până la urmă ce e viața asta?

Un fel de cafea la un leu

-otravă dulce-

ce se vinde la fiecare colț de stradă,

iar am băut multă viață și nu pot să mor

aș vrea să mai donez din ea

dar cică-s prea slabă

și n-am voie.

Mai iau o gură de singurătate

și zic:

Ferice de cei care-și beau

cafeaua cu lapte!

Georgiana.

tumblr_o2avcwu8vu1qitijjo1_500

Despre MâINE

Azi parcă ai vrea să,

dar totuși nu

când eu da.

Azi parcă ne împăcăm,

ne împăcăm cu ideea

că ne desîmbrățișăm

în loc să ne îmbrățișăm mai des.

Azi parcă ne-am certat,

ne-am certat cu Dumnezeu

că n-am reușit să tăiem îndoiala din suflet.

Azi parcă m-a sărutat,

m-a sărutat grija

că răsăriturile noastre

au început să se numere invers.

Azi parcă mă înjuri

și ai vrea să mă trimiți undeva,

dar îți dai seama că mi-ai duce dorul

și ai veni după mine alergând.

Azi parcă ai vrea să mă lași,

dar te întorci

îți vezi universul în mine

și în fiecare azi îți zici

că o să mă lași,

dar mâine.

Existențialisme

-Ce faci când nu-ți mai bate inima?

-Mor.

-Ești sigur? Eu am văzut și oameni vii cu inimi ce nu bat.

-Puncte, puncte, puncte.

-Oare are universul un recycle bin unde se duc toate cuvintele nespuse

și toate visele neîmplinite?

Sau poate un fișier ascuns cu răspunsuri la întrebările fără răspuns.

Și dacă el ține uneori în carantină sentimentul de dor?

-Puncte, puncte, puncte.

-Te-ai gândit vreodată că de fapt

Lucifer e bun că-i pedepsește pe cei răi?

Dar cine ne garantează nouă că nu asta e lumea de dincolo?

Și de unde știm noi că suntem oameni?

-Puncte, puncte, puncte.

-Dar spune-mi măcar

unde ești când nu ești?

-Linie de pauză.

Georgiana Obadă

large-3

Nu mă lăsa să-mi fie dor

A plecat vara, o înțeleg,

dar tu de ce vrei să pleci?

Mai bine lasă-mă goală,

cum își lasă toamna copacii,

numai nu mă lăsa rece.

Alungă-mi temerile,

la fel cum toamna alungă păsările,

numai nu prinde și tu aripi.

Sărută-mă,

dar nu de despărțire

cum soarele sărută zilele de toamnă.

 

Lumina asfințitului

miroase a dor de întuneric,

iar eu deja miros a dor de tine.

Georgiana Obadă

large

Contract prenupțial

-Ce ai vrea să-ți ofer, luna de pe cer?

-Ce sa fac cu ea?

-Stele-n păr?

-Nu, merci! Prefer simplitatea.

-Mesaj de bună dimineața?

-Bună să-mi fie toată viața.

-Cadouri și flori?

-Mai bine o îmbrățișare în zori.

-O mașină cochetă?

-Am deja o bicicletă.

-Poate vrei diamante.

-Aș vrea să nu ai amante

și să-mi fii mereu aproape.

-Draga mea, de fapt ce-ți dorești?

-Vreau doar să mă iubești.

Georgiana Obadă

tumblr_nb5b0sr3Yj1srgkg4o1_540

Dansuri citadine

Spionam printr-o gaură
din colțul cutiei mele de carton
comitragedia
din orașul tragi
comic.
Pe trotuar cântau 2,
puțin preaHappy,
cântecul lor epic
unei octogenare
iubitoare de relicve minunate,
iar ea dansa triumfător
spre o lume mai bună;
După un bloc
blocat printre alte blocuri,
un puști își scuipa plămânii
în timp ce dansa cu-n elefant
o horă a elefanților;
Pe-o bancă
puțin mai departe de Bancă
o Eva și un Adam
își cam dansau murdar
privirile, mâinile, mințile și sufletele.
Dansuri de societate cică…
de asta nu merg eu acolo,
în orașul lor ciudat.
E mai mișto în cutia mea de carton
și + că
eu să dansez
nu prea știu.

Obadă Georgiana

tumblr_nsx9t5h4zv1qj5oxwo1_500

Lecturi secrete

Ce fericit te-arăți în fața lumii

etalându-ți noua achiziție:

revista de modă

cu pagini lucioase.

Și ce mândră e ea

când o răsfoiești.

Săraca,

nu știe că tu-n secret

încă mă mai citești.

Semnat,

fosta

carte cu poezii.

large (1)

Georgiana Obadă